Oțelul și metalele de bază au fost multă vreme fundamentul puterii economice și identității industriale a Europei. Astăzi, însă, Comisia Europeană trage un semnal de alarmă cu privire la provocările tot mai mari care amenință viitorul acestor sectoare critice.

Într-o comunicare detaliată adresată Parlamentului European, Consiliului și altor instituții-cheie, Comisia a prezentat o evaluare alarmantă. Costurile ridicate ale energiei, concurența globală neloială, necesitatea urgentă de decarbonizare și presiunile reglementare în creștere pun o presiune uriașă asupra industriilor siderurgice și metalurgice ale Europei. Fără acțiuni ferme, aceste sectoare riscă un declin profund, cu consecințe grave asupra domeniilor strategice precum apărarea, construcțiile, industria auto și inovația tehnologică.

În ultimul deceniu, ponderea Europei în producția mondială de oțel a scăzut la 7-8%, în timp ce producția de aluminiu primar a coborât la doar 3,8%. În același timp, țări precum China și India și-au extins semnificativ capacitățile de producție, adesea cu sprijin masiv de stat. Numai în 2024, supracapacitatea globală de producție a oțelului era estimată la de peste patru ori și jumătate consumul anual al Uniunii Europene.

Chiar dacă Europa își acoperă în continuare 90% din necesarul intern de oțel și 83% din cel de cupru, capacitatea de a satisface cererea tot mai mare de aluminiu și nichel scade îngrijorător. În prezent, UE produce doar 46% din necesarul său de aluminiu și 25% din cel de nichel, două materiale esențiale pentru sectoare strategice aflate în expansiune rapidă, în special apărarea și tehnologiile curate.

Comisia a evidențiat și rolul esențial al metalelor în securitatea și reziliența Europei. De exemplu, un tanc modern necesită între 50 și 60 de tone de oțel de înaltă calitate, iar un avion de vânătoare folosește aproximativ trei tone de aluminiu. Asigurarea unui lanț de aprovizionare stabil și rezilient pentru aceste materiale este esențială pentru autonomia tehnologică și apărarea Europei.

Totuși, provocările de investiții sunt în creștere. Deși industriile metalurgice europene sunt angajate în procesul de decarbonizare, lipsa stimulentelor financiare adecvate îngreunează eforturile. În 2022, sectorul a fost responsabil pentru 8,1% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE, dar marjele de profit scăzute, supracapacitatea globală și reticența clienților de a plăti un „premium verde” fac dificilă implementarea unor strategii sustenabile. Marii actori, precum ThyssenKrupp, ArcelorMittal și Liberty Ostrava, au anunțat recent concedieri masive, amânarea investițiilor sau chiar falimentul, amplificând îngrijorările.

Tendințele de declin sunt clare: producția de oțel a UE a scăzut de la 160 de milioane de tone în 2017 la 126 de milioane de tone în 2023. Rata actuală de utilizare a capacităților de producție, de aproximativ 65%, este nesustenabilă pentru un sector care are nevoie să funcționeze la peste 85% pentru a rămâne competitiv la nivel global.

În fața acestor riscuri urgente, Comisia a subliniat necesitatea unor măsuri de sprijin imediate și cuprinzătoare. Inițiative precum Pactul pentru o Industrie Curată și Planul de Acțiune pentru Energie Accesibilă vizează reducerea costurilor energetice, stimularea piețelor pentru produse cu emisii reduse și atragerea investițiilor – însă criza profundă cere strategii specifice fiecărui sector.

Comisia poziționează industriile oțelului și metalelor ca piloni ai securității economice viitoare, ai rezilienței industriale și ai obiectivelor climatice ale Uniunii. Asigurarea supraviețuirii și competitivității lor nu mai este o opțiune – este o necesitate strategică.

Primii pași includ stabilizarea prețurilor la energie, stimularea cererii pentru produse cu emisii scăzute și corectarea dezechilibrelor comerciale internaționale. Etapele următoare vor implica dezvoltarea unor piețe lider pentru oțelul și metalele verzi și consolidarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare europene.

Prin această comunicare, Comisia Europeană transmite un mesaj clar: viitorul industriilor europene ale oțelului și metalelor va defini viitorul suveranității economice și strategice a Europei.